ne inșelăm

ne sinucidem prin cuvinte,
ale limbii moi articulații sfinte;
ne sinucidem cu vorbe de dor
și cu propriul amor.

și-apoi cu ochi lucind de nebunie
ne injectăm dozajul de durere,
și credem în a noastră fantasmagorie
și suferim de plăcere.

culegem dulci injurii
spânzurate de cerul gurii;
iar ni le aruncăm cu scârbă, cu frică;
și ne luptăm până în ultima clipă.

a noastră artă-i sinuciderea
și nimeni nu ne-o poate lua.
căci și-n mormânt ne văd aievea:
eu omorându-te cu el,
tu omorându-mă cu ea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s